Ierbar

Prezente adesea în lucrările lui Ștefan Câlția, florile sunt semne ale unei observații atente și meticuloase a naturii.

“La soare, pe vârful unui deal, printre ierburi, pe la începutul verii, la orele 10-11, aromele fâneței sunt extraordinar de puternice. Acolo simți cum mirosuri dulci, precum cimbrișorul, se plimbă pe la nasul tău. Copil fiind, nu mă gândeam în ce miresme stau, dar ele intrau în mine, făceam parte din ele. Iar când te ridici deasupra lor, în toată fâneața aceea superbă, luminată, începe un joc care devine muzical: toate sunetele sunt clare, limpezi, se ridică din pământ, în aer. Apoi sunt ciocârliile. Nu vreau să fiu dulceag în toată povestirea, însă ciocârliile, cu sunetele lor, erau parcă legate de aceste ierburi care se ondulau și nu se mai terminau. Altădată puteai fi pe malul apei și, ca să ajungi la locul tău, cu nisipul cald și fin în care îți plăcea să te bălăcești, trebuia să treci printr-un loc unde, din când în când, Oltul ieșea ca o mlaștină. Acolo erau plante cu trunchiurile zemoase, cu mirosuri iuți ca de otravă. Treceai mai departe și sălciile erau mari în așa fel încât starea de nesiguranță plutea ca într-un mister. Trebuia să intri prin locul acela mlăștinos, prin buruienile înalte, mirositoare, care se lipeau, unele se agățau de hainele tale și de pielea ta. Făceai toate acestea ca să ajungi la locul cu nisip și apă limpede.”

Serie de 300 exemplare
24 x 17 cm