Cercuri
Nicu Ilfoveanu
16.11.23 — 15.02.24
Program de vizitare:
Mi - Sâ, 16:00 - 20:00
Cercuri prezintă ultimele lucrări produse de Nicu Ilfoveanu, în care artistul continuă discuția din jurul vernacularului, a fotografiei conceptuale și a modului în care reproductibilitatea afectează textura materialului vizual. Construită pe trei direcții distincte, expoziția complică planurile de intersecție dintre cercetarea fotografică, textual și observarea îndelungă a subiectului privirii.
Seria de fotografii produsă special pentru expoziție dezvăluie istorii pe care Nicu Ilfoveanu le-a urmărit de-a lungul unui deceniu și pentru care a găsit soluții fotografice neașteptate. Gigi trăiește la Rădești și a fost prieten cu Valerică, căruia Nicu i-a dedicat un capitol consistent din opera sa. Atât în jurul lui Valerică, cât și al lui Gigi, a existat și există multă tăcere, dar și multe întrebări. Nicu a știut să îi înfățișeze mereu ca pe doi aristocrați extravaganți, care trăiesc momentul și care știu să se auto-reprezinte. Gigi își compune emoțiile și își intensifică privirea atunci când este în fața lentilei, demonstrându-ne că acțiunea de a fi fotografiat este una serioasă, cu implicații.
În contextul expoziției de față, Nicu Ilfoveanu introduce un al doilea personaj – pe fiica sa; imaginile în care apare M. (acronim al prenumelui fiicei) sunt referințe directe la titlul expoziției, Cercuri – gesturile ample dublate de privirea exploratoare, mâna care ține o țigară, bluza cu forme rotunde sau seria de fotografii în care este surprinsă sărind printre obstacole circulare – aduc elemente de hazard, de întâmplare în construcția subiectului privirii. Alăturarea dintre Gigi și M. duce privitorul într-o zonă de siguranță și articulează vizual apropierea și loialitatea lui Nicu Ilfoveanu față de ceea ce se petrece în fața camerei.
În 2016, în numărul dedicat fotografiei din revista Secolul 21, artistul pregătește un material amplu despre fotografia vernaculară. În preambulul revistei, Geta Brătescu îndeamnă cititorul să se gândească la „fotografia creată de acel om care nu vrea să piardă ceea ce vede; ce vede se transformă, când vede, în viziune”. În articolul său, Nicu Ilfoveanu se situează în interiorul imaginilor care îi definesc interesele primare – fotografiile realizate de autori necunoscuți, anonime, care în mâinile fotografului profesionist devin ready-made-uri, se obiectivează, astfel că ceea ce înfățișează ele nu mai este relevant. Semnificatul din fotografie se estompează până aproape de dispariția totală, astfel că subiectul privirii este puțin vizibil. Acest moment critic al fotografiei și fotografierii este surprins de Nicu într-una din instanțele din expoziție, situată la limita dintre vernacular și conceptual – trei imagini aparent vechi descriu un cadru care se estompează într-o secvențialitate atent calculată.
Disoluția conținutului imaginii demonstrează că reproductibilitatea este reversibilă sub acțiunea unor forțe din exterior, asemenea fotografiilor găsite la târguri, unde am putea afirma că „imaginea” dispare din cauza acțiunii factorilor de mediu și a lipsei de grijă. Textul scris de Nicu a devenit un pretext pentru un dialog între artist și curator care se petrece pe fondul secvențializării ciclice a seriei de imagini dedicate lui Gigi, lui M. și peisajelor infuzate cu tensiune care înconjoară universul lor fragil. La început, noi am numit acest ciclu „imaginile în mișcare”, dar ele au devenit mai apoi „primul cerc” și „al doilea cerc”, tocmai din dorința de a defini un mediu care a transgresat atât în ceea ce privește forma, dar și în ceea ce privește semnificantul. Din acest moment al expoziției, dacă este să îl numim așa, s-a desprins o meta-fotografie care a apărut spontan – M. care sare peste „obstacole” (reprezentate de bălți gigantice), o referință la fotografia From Roof to Roof [Din acoperiș în acoperiș] realizată de Gabriel Orozco în 1993.
Folosindu-se de tehnica mise en abîme, cele trei imagini cu fetița care sare peste bălți au fost suprapuse unei a patra imagini cu același subiect tipărită pe hârtie Agfa retrasă din producție în 2004 și care a dat efectul cinematografic de „noapte americană”. Probele de laborator și valoarea lor socio-culturală incontestabilă atestă angajamentul lui Nicu Ilfoveanu față de lumea rurală și activitățile care escaladează sfera muncii cotidiene. Documentarea bâlciurilor din zona de sud a României ține de disciplină și muncă artistică, iar cantitatea de informație vizuală este consistentă, cu efecte care depășesc sfera artisticului. Pentru Cercuri, ne-am concentrat pe o selecție care relevează raporturi interumane sau gesturi cu încărcături aparte, accentul fiind pus pe modul în care personajele își orientează sau își construiesc privirea în raport cu spațiul public. În urmă cu câțiva ani, Nicu a vizitat muzeul primului spital de psihiatrie din Belgia, deschis la Ghent în 1857 și unde dr. Joseph Guislain a inițiat terapii alternative, multe bazate pe creativitate, pentru tratarea umană și responsabilă a pacienților cu boli psihice. În colecția de artă a spitalului-muzeu, artistul descoperă o pictură
a unui artist amator, Francis Marshall, înfățisând un băiat cu trăsături din afara lumii noastre care fotografia o fată frumoasă, așezată grațios pe iarbă.
Gestul fotografierii și postura modelului l-au determinat pe Nicu Ilfoveanu să interpreteze informația din cadrul fotografiei. Pentru expoziție, el a descompus reproducerea în trei fragmente supradimensionate, le-a tipărit pe hârtie autocopiativă, lucrând cu suprapunerea imaginilor și cu urmele care rămân în procesul de tipărire. În acest caz, interesul artistic rezidă în descoperirea materiei imaginii, urmărind până și punctul de raster transpus în granulația filmului. Fotografia care marchează începutul dar și sfârșitul expoziției, Marí, restaurează regimul privirii deschizând mai multe planuri și zone de interes. Personajul feminin concentrat pe lucrul pământului este absorbit de peisajul primăvăratic, un peisaj care se transformă într-un cadru pentru
zona centrală a fotografiei, abstractizată de granulația tipografică a umbrelor aruncate de copaci pe pământul aerat. În această imagine, Nicu Ilfoveanu reușește trecerea de la fotografia conceptuală la cea abstractă, folosindu- se, pe lângă umbre, de compunerea unei meta-imagini din fragmente de realitate cumulate și surprinse natural într-un singur cadru, fără a manipula în vreun fel fotografia în sine. Este o imagine unică și greu de obținut, care pe lângă funcțiile vizuale multiple, deține și forță narativă prin repoziționarea personajului feminin în raport cu privirea masculină a fotografului.
Versiunile de observare ale realității imediate propuse de artist pentru proiectul Cercuri – una a magiei cotidiene, fundamentată pe acțiuni concrete care țin de rutina vieții rurale, alta a meditației în jurul ciclicității timpului, o temă recurentă în opera lui Nicu Ilfoveanu și o a treia direcție, concentrată pe reprezentarea unor noi personaje pe care artistul le-a documentat pe o perioadă lungă de timp – compun un univers cu reguli bine stabilite, în care privirea devine după caz, pivot sau resort.
- Anca Mihuleț
Cercuri
Nicu Ilfoveanu
16.11.23 — 15.02.24
Program de vizitare:
Mi - Sâ, 16:00 - 20:00
Cercuri prezintă ultimele lucrări produse de Nicu Ilfoveanu, în care artistul continuă discuția din jurul vernacularului, a fotografiei conceptuale și a modului în care reproductibilitatea afectează textura materialului vizual. Construită pe trei direcții distincte, expoziția complică planurile de intersecție dintre cercetarea fotografică, textual și observarea îndelungă a subiectului privirii.
Seria de fotografii produsă special pentru expoziție dezvăluie istorii pe care Nicu Ilfoveanu le-a urmărit de-a lungul unui deceniu și pentru care a găsit soluții fotografice neașteptate. Gigi trăiește la Rădești și a fost prieten cu Valerică, căruia Nicu i-a dedicat un capitol consistent din opera sa. Atât în jurul lui Valerică, cât și al lui Gigi, a existat și există multă tăcere, dar și multe întrebări. Nicu a știut să îi înfățișeze mereu ca pe doi aristocrați extravaganți, care trăiesc momentul și care știu să se auto-reprezinte. Gigi își compune emoțiile și își intensifică privirea atunci când este în fața lentilei, demonstrându-ne că acțiunea de a fi fotografiat este una serioasă, cu implicații.
În contextul expoziției de față, Nicu Ilfoveanu introduce un al doilea personaj – pe fiica sa; imaginile în care apare M. (acronim al prenumelui fiicei) sunt referințe directe la titlul expoziției, Cercuri – gesturile ample dublate de privirea exploratoare, mâna care ține o țigară, bluza cu forme rotunde sau seria de fotografii în care este surprinsă sărind printre obstacole circulare – aduc elemente de hazard, de întâmplare în construcția subiectului privirii. Alăturarea dintre Gigi și M. duce privitorul într-o zonă de siguranță și articulează vizual apropierea și loialitatea lui Nicu Ilfoveanu față de ceea ce se petrece în fața camerei.
În 2016, în numărul dedicat fotografiei din revista Secolul 21, artistul pregătește un material amplu despre fotografia vernaculară. În preambulul revistei, Geta Brătescu îndeamnă cititorul să se gândească la „fotografia creată de acel om care nu vrea să piardă ceea ce vede; ce vede se transformă, când vede, în viziune”. În articolul său, Nicu Ilfoveanu se situează în interiorul imaginilor care îi definesc interesele primare – fotografiile realizate de autori necunoscuți, anonime, care în mâinile fotografului profesionist devin ready-made-uri, se obiectivează, astfel că ceea ce înfățișează ele nu mai este relevant. Semnificatul din fotografie se estompează până aproape de dispariția totală, astfel că subiectul privirii este puțin vizibil. Acest moment critic al fotografiei și fotografierii este surprins de Nicu într-una din instanțele din expoziție, situată la limita dintre vernacular și conceptual – trei imagini aparent vechi descriu un cadru care se estompează într-o secvențialitate atent calculată.
Disoluția conținutului imaginii demonstrează că reproductibilitatea este reversibilă sub acțiunea unor forțe din exterior, asemenea fotografiilor găsite la târguri, unde am putea afirma că „imaginea” dispare din cauza acțiunii factorilor de mediu și a lipsei de grijă. Textul scris de Nicu a devenit un pretext pentru un dialog între artist și curator care se petrece pe fondul secvențializării ciclice a seriei de imagini dedicate lui Gigi, lui M. și peisajelor infuzate cu tensiune care înconjoară universul lor fragil. La început, noi am numit acest ciclu „imaginile în mișcare”, dar ele au devenit mai apoi „primul cerc” și „al doilea cerc”, tocmai din dorința de a defini un mediu care a transgresat atât în ceea ce privește forma, dar și în ceea ce privește semnificantul. Din acest moment al expoziției, dacă este să îl numim așa, s-a desprins o meta-fotografie care a apărut spontan – M. care sare peste „obstacole” (reprezentate de bălți gigantice), o referință la fotografia From Roof to Roof [Din acoperiș în acoperiș] realizată de Gabriel Orozco în 1993.
Folosindu-se de tehnica mise en abîme, cele trei imagini cu fetița care sare peste bălți au fost suprapuse unei a patra imagini cu același subiect tipărită pe hârtie Agfa retrasă din producție în 2004 și care a dat efectul cinematografic de „noapte americană”. Probele de laborator și valoarea lor socio-culturală incontestabilă atestă angajamentul lui Nicu Ilfoveanu față de lumea rurală și activitățile care escaladează sfera muncii cotidiene. Documentarea bâlciurilor din zona de sud a României ține de disciplină și muncă artistică, iar cantitatea de informație vizuală este consistentă, cu efecte care depășesc sfera artisticului. Pentru Cercuri, ne-am concentrat pe o selecție care relevează raporturi interumane sau gesturi cu încărcături aparte, accentul fiind pus pe modul în care personajele își orientează sau își construiesc privirea în raport cu spațiul public. În urmă cu câțiva ani, Nicu a vizitat muzeul primului spital de psihiatrie din Belgia, deschis la Ghent în 1857 și unde dr. Joseph Guislain a inițiat terapii alternative, multe bazate pe creativitate, pentru tratarea umană și responsabilă a pacienților cu boli psihice. În colecția de artă a spitalului-muzeu, artistul descoperă o pictură
a unui artist amator, Francis Marshall, înfățisând un băiat cu trăsături din afara lumii noastre care fotografia o fată frumoasă, așezată grațios pe iarbă.
Gestul fotografierii și postura modelului l-au determinat pe Nicu Ilfoveanu să interpreteze informația din cadrul fotografiei. Pentru expoziție, el a descompus reproducerea în trei fragmente supradimensionate, le-a tipărit pe hârtie autocopiativă, lucrând cu suprapunerea imaginilor și cu urmele care rămân în procesul de tipărire. În acest caz, interesul artistic rezidă în descoperirea materiei imaginii, urmărind până și punctul de raster transpus în granulația filmului. Fotografia care marchează începutul dar și sfârșitul expoziției, Marí, restaurează regimul privirii deschizând mai multe planuri și zone de interes. Personajul feminin concentrat pe lucrul pământului este absorbit de peisajul primăvăratic, un peisaj care se transformă într-un cadru pentru
zona centrală a fotografiei, abstractizată de granulația tipografică a umbrelor aruncate de copaci pe pământul aerat. În această imagine, Nicu Ilfoveanu reușește trecerea de la fotografia conceptuală la cea abstractă, folosindu- se, pe lângă umbre, de compunerea unei meta-imagini din fragmente de realitate cumulate și surprinse natural într-un singur cadru, fără a manipula în vreun fel fotografia în sine. Este o imagine unică și greu de obținut, care pe lângă funcțiile vizuale multiple, deține și forță narativă prin repoziționarea personajului feminin în raport cu privirea masculină a fotografului.
Versiunile de observare ale realității imediate propuse de artist pentru proiectul Cercuri – una a magiei cotidiene, fundamentată pe acțiuni concrete care țin de rutina vieții rurale, alta a meditației în jurul ciclicității timpului, o temă recurentă în opera lui Nicu Ilfoveanu și o a treia direcție, concentrată pe reprezentarea unor noi personaje pe care artistul le-a documentat pe o perioadă lungă de timp – compun un univers cu reguli bine stabilite, în care privirea devine după caz, pivot sau resort.
- Anca Mihuleț
